DISRUPTÓR s. n. aparat care produce disrupție. (< fr. disrupteur) Vezi definitia »

RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hrăpăreț, uzurpator. 3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + suf. -tor. Vezi definitia »

INSTILATÓR, instilatoare, s. n. Instrument care servește la instilații. – Din fr. instillateur. Vezi definitia »

TELESCRIPTÓR s. n. teleimprimator. (< fr. téléscripteur) Vezi definitia »

SFOR¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care sforăie în timpul somnului. – Onomatopee. Vezi definitia »