INTROIÉCȚIE, introiecții, s. f. (Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconștientă a comportamentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. – Var.: introiecțiúne s. f.] – Din fr. introjection, it. introiezione. Vezi definitia »

známie (reg.) (-mi-e) s. f., art. známia (-mi-a), g.-d. art. známiei; pl. známii, art. známiile (-mi-i-) Vezi definitia »

ECTRODACTILÍE s. f. lipsa congenitală a unuia sau a mai multor degete. (< fr. ectrodactylie) Vezi definitia »

OIERÍE², oierii, s. f. (Rar) Oierit². [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -ie. Vezi definitia »

ACETONEMÍE s. f. prezența acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge. (< fr. acétonémie) Vezi definitia »