SANCTUÁR, sanctuare, s. n. (Adesea fig.) Loc într-un templu sau într-o biserică socotit sfânt și interzis profanilor; p. gener. locaș de cult. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire. Vezi definitia »

AGRANULOCITÁR, -Ă adj. referitor la agranulocite. (< fr. agranulocytaire) Vezi definitia »

GESTIONÁR, -Ă adj. De gestiune, al gestiunii. // s.m. și f. Cel care deține gestiunea unei întreprinderi etc. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. gestionnaire]. Vezi definitia »

țârțár, țârțári, s.m. (reg.) 1. măzăriche. 2. nume de plantă erbacee. Vezi definitia »

EREDITÁR, -Ă adj. 1. care se transmite prin ereditare. 2. (despre bunuri) care se transmit prin moștenire. (< fr. héréditaire, lat. hereditarius) Vezi definitia »