Definita cuvantului benedictin
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m. și f. 1. Călugăr (sau călugăriță) dintr-un ordin călugăresc întemeiat în secolul al VI-lea. 2. (La f.) Băutură spirtoasă cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – Fr. bénédictin.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu benedictin
VIPERÍN, -Ă adj. de viperă. (< fr. vipérin, lat. viperinus) Vezi definitia »
presín (-ne), s. n. – Pieptar de ham. – Var. preasenă, presen(ă), presină, presun. Sb. prsina (Candrea), cf. presură. Vezi definitia »
bulín (bulíne), s. n. – 1. Pastilă. – 2. (Înv.) Pap, cocă din făină și apă pentru lipit. Ngr. μπουλίνι (Tiktin; DAR). Vezi definitia »
ACTIN- v. actino-. Vezi definitia »
VELÍN, -Ă adj. Hârtie velină = hârtie lucioasă, de bună calitate. [< fr. vélin < veau – vițel, din pielea căruia se prepara pergamentul de scris]. Vezi definitia »