Dictionarul este o carte care ne explica cuvinte din limba romana. Vezi definitia »

PREAMBÚL s.n. Partea introductivă a unui discurs, a unei scrieri etc. ; exordiu. ♦ Introducerea la un act, la un tratat internațional etc. în care se face expunerea de motive, se justifică utilitatea etc. [< fr. préambule, cf. lat. preambulus]. Vezi definitia »

Substantivul este partea de vorbire care denumeste:fiinte,lucruri,fenomene ale naturii,actiuniștari sufletesti,insusiri. Vezi definitia »

faptul de a evoca ; amintire ,aducere-reaminte,evocatie Vezi definitia »

ÁLTUL, ÁLTA, alții, altele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui nume de ființă sau de lucru care nu este aceeași sau același cu altă ființă sau cu alt lucru despre care s-a vorbit, care este de față sau care este cel obișnuit) Să răspundă altul. ◊ Expr. Unuia (și) altuia = orișicui. Unii (și) alții = mulți. Unul ca altul = la fel, deopotrivă, egal. Unul mai... decât altul = fiecare la fel de... Unul după altul = succesiv. ♦ (Cu formă feminină și sens neutru) Amu a scornit alta (CREANGĂ). ◊ Expr. Între (sau printre) altele = printre alte lucruri. Alta (acum)! exprimă dezaprobare față de o propunere sau o veste neașteptată. Unul una, altul alta = fiecare câte ceva. Una (și) alta = de toate. Nici una, nici alta = cu orice preț; fără a sta mult pe gânduri. Până una-alta = deocamdată. Ba din una, ba din alta sau din una-n alta = din vorbă-n vorbă. Nu de alta = nu din alt motiv. 2. (În alternanță cu „unul”, „una”) Celălalt, al doilea. Pândea când unul, când altul (ISPIRESCU). ◊ Expr. Pe de o parte..., pe de alta..., (sau pe de altă parte...), exprimă o alternanță. [Gen.-dat. sg.: altuia, alteia, gen.-dat. pl.: altora] – Lat. alter. Vezi definitia »