IRÍTĂ s. f. inflamație a irisului (I, 2). (< fr. iritis) Vezi definitia »

METAFÍZICĂ s.f. 1. (În filozofia premarxistă) Parte a filozofiei care tratează speculativ principiile fundamentale ale ontologiei. 2. Metodă antidialectică de cunoaștere a realității care consideră fenomenele izolate unele de altele și imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere, subapreciază contradicțiile interne ale fenomenelor, nerecunoscând rolul de motor primordial al dezvoltării. [Cf. fr. métaphysique, lat. metaphysica, germ. Metaphysik < gr. meta – după, physike – fizică]. Vezi definitia »

maníță (-țe), s. f. – Postav de lînă. Ngr. μανίτσα „manșon” (Scriban). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

TONSÍLĂ s.f. (Anat.) Amigdală. // (În forma tonsil-, tonsilo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „amigdală”. [< fr. tonsille]. Vezi definitia »

PIROLÍZĂ s.f. Proces de descompunere chimică cu ajutorul căldurii; pirogenare. [< fr. pyrolyse, cf. gr. pyr – foc, lysis – descompunere]. Vezi definitia »