ORGANIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care organizează. (< fr. organisateur) Vezi definitia »

ȘERUITÓR, șeruitoare, s. n. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [Pr.: -ru-i-] – Șerui + suf. -tor. Vezi definitia »

CANTOR (‹ germ., lat.) s. m. 1. (În ev. med.) Solist și maestru de cor bisericesc; (în Germania, după Reformă) maestru de cor și, uneori, organist avînd și obligația de compozitor. 2. (Reg.) Dascăl (3); diac (3); psalt. Vezi definitia »

CIRCULATÓR adj. (Rar) Referitor la circulație. ◊ Aparat circulator = inima și vasele prin care circulă sângele în corpul animalelor și al omului. [Var. circulatoriu, -ie adj. / cf. fr. circulatoire, lat. circulatorius]. Vezi definitia »

PROIECTÓR s.n. 1. Aparat care servește pentru a proiecta la distanță fascicule de lumină care provin din focarul unei oglinzi. 2. Aparat special pentru proiectarea imaginilor pe un ecran. [Pron. pro-iec-. / cf. fr. projecteur]. Vezi definitia »