TROMBOGÉN, -Ă adj. Care produce tromboză. // s.n. Globulină din sânge care, sub acțiunea trombochinazei, generează trombina; protrombină. [< fr. thrombogène]. Vezi definitia »

FEN¹ s. n. (biol.) caracter fenoptic condiționat genetic. (< fen/otip) Vezi definitia »

dizabilitate-termen generic pentru afectări/deficiențe, limitări de activitate și restricții de participare( definite conform Clasificării Internaționale a funcționării, dizabilității și sănătății, adoptată și aprobată de Organizația Mondială a Sănătății, și care relevă aspectul negativc al interacțiunii individ-context, veyi legea 448/2006 privind protectia și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap) Vezi definitia »

Termen preluat din vechea teorie umorala si insemnand initial o constitutie particulara a unui individ, datorita unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologica a unei persoane fata de diverse substante (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoaca nici o reactie suparatoare la majoritatea indivizilor. Astazi, fiind cunoscut ca este vorba de reactii alergice, termenul a iesit din uz. Idiosincrazie psihica – repulsie nemotivata fata de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator. Vezi definitia »

STEATOGÉN, -Ă adj. care produce grăsime. (< fr. steatogène) Vezi definitia »