ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de compușii organici. – Fr. anorganique. Vezi definitia »

CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Din căí + suf. -nic. Vezi definitia »

BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -e, adj. (Reg.) Bobleț. – Ngr. apopliktikós. Vezi definitia »

ANTIDIURÉTIC, -Ă adj. Care diminuează diureza. [< fr. antidiurétique]. Vezi definitia »

FILOSÓFIC, -Ă adj. v. filozofic. Vezi definitia »