MÁRE², mări, s. f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafață vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is. Vezi definitia »

necuceríre s.f. (înv.) aroganță. Vezi definitia »

BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de a balasta. – V. balasta. Vezi definitia »

INCULPÁRE s.f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; învinuire. [< inculpa]. Vezi definitia »

AUTORECEPÁRE s.f. Uscare a tulpinii puieților din lipsă de lumină sau din altă cauză naturală. [Et. incertă]. Vezi definitia »