HIDROFÓR s.n. Instalație mecanică pentru împingerea apei din conducte la o anumită înălțime. // adj. (Biol.) Canal hidrofor = canal prin care circulă apa. [Pl. -oare. / < fr. hydrophore, cf. gr. hydor – apă, phoros – care poartă]. Vezi definitia »

ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțițul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor. Vezi definitia »

SCARIFICATÓR s.n. 1. Mașină rutieră folosită pentru scarificarea șoselelor. ♦ Mașină echipată cu cuțite-gheare care se folosește pentru afânarea adâncă a pământului, în special a pășunilor și a fânețelor. 2. Instrument chirurgical folosit pentru incizii superficiale în piele. [< fr. scarificateur]. Vezi definitia »

tor s.n. (reg.) 1. tizic. 2. toriște. 3. leșie care rămâne după ce s-a scos săpunul. Vezi definitia »

INDUCTÓR, -OÁRE I. adj. care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. II. s. n. 1. organ al unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. 3. (psih.) termen care servește ca punct de plecare într-o asociație de idei. ◊ cel care emite mesajul către un medium, care sugestionează, hipnotizează. 4. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulații. 5. substanță care determină inducția (3). (< fr. inducteur) Vezi definitia »