frícă (fríci), s. f. – Teamă, spaimă. – Mr. megl. istr. frică. Ngr. φρίϰη (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67). Prezența sa în istr. arată că este un împrumut foarte vechi. Cf. și alb. firkë (Meyer 110). Der. fricos, adj. (care se teme, laș, sperios; înv., îngrozitor); înfrica, vb. (a speria, a înspăimînta); înfricoșetor, adj. (îngrozitor); neînfric(oș)at, adv. (imperturbabil, netulburat). – Din rom. provine rut. fryka. Vezi definitia »

PELIÓZĂ s. f. erupție purpurică. (< fr. péliose) Vezi definitia »

TULCEÁNCĂ, tulcence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Tulcea. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Tulcea. – Tulcean + suf. -că. Vezi definitia »

MICROTURBÍNĂ, microturbine, s. f. Turbină de dimensiuni reduse folosită în microhidrocentrale. – Micro¹ + turbină. Vezi definitia »

LITÁRGĂ s. f. oxid de plumb cristalizat, obținut prin trecerea unui curent de aer peste plumb topit. (< fr. litharge) Vezi definitia »