háșmă (háșme), s. f. – Plantă erbacee cu bulb. – Var. (h)aj(i)mă, (h)agimă. Mag. hagyma „ceapă” (Cihac, II, 504), cf. ațmațuchi. Vezi definitia »

mígmă s. f. – Ceară veche. Ngr. μίγμα „amestec”. Termen ecleziatic. Vezi definitia »

SEMIÁXĂ, semiaxe, s. f. 1. Porțiune dintr-o dreaptă mărginită de un punct și formată din toate punctele dreptei care se află într-o parte sau în cealaltă în raport cu originea. 2. Jumătate din lungimea axei unei curbe plane închise sau a unui corp de revoluție generat de o curbă plană închisă, cuprinsă în interiorul curbei sau al corpului respectiv. Semiaxa sferei. [Pr.: -mi-a-] – Semi- + axă. Vezi definitia »

clísmă (clísme), s. f. – Clistir, spălătură. Gr. ϰλύσμα (sec. XIX), sau germ. Klisma (DAR). Vezi definitia »

póliță (pólițe), s. f. – 1. Cambie, trată; ordin de plată. – 2. Contract de asigurare. – Mr. poliță, puliță. It. polizza, prin intermediul ngr. πόλιτσα (Gáldi 233; cf. REW 528). Vezi definitia »