PATOMIMÍE s.f. Stare morbidă caracterizată prin nevoia de a simula o boală, uneori chiar cu prețul unei automutilări. [Gen. -iei. / < fr. pathomimie, cf. gr. pathos – boală, mimeomai – imit]. Vezi definitia »

OFTALMORAGÍE s. f. hemoragie oculară. (< fr. ophtalmorragie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

EUTANASÍE s. f. 1. moarte ușoară, fără dureri. 2. provocare de către medic a morții unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferințele. 3. sacrificare, prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave. (< fr. euthanasie, gr. euthanasia) Vezi definitia »

OSMOTERAPÍE s. f. metodă terapeutică constând din injecții intravenoase de soluții supraconcentrate, destinate a mări presiunea osmotică în sistemul de vase sangvine, în scopul drenării țesuturilor. (< fr. osmothérapie) Vezi definitia »