Definita cuvantului bilă
BÍLĂ2, bile, s. f. Obiect de formă sferică (de dimensiuni mici), făcut din diferite materiale și întrebuințat în diverse scopuri (la unele jocuri de copii, la jocul de popice, la anumite mașini etc.). ♦ Bilă albă (sau neagră) = (într-un anumit sistem de votare) vot prin care se aprobă (sau se respinge) o lege, un guvern etc. ♦ (În trecut, la notarea examenelor din universități) Bilă albă = nota „foarte bine”. Bilă roșie = nota „bine”. Bilă neagră = nota „insuficient”. – După fr. bille.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bilă
chílă (chíle), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, de origine turcească, folosită pînă la jumătatea sec. XIX, de importanță variabilă după regiuni (chilă de Stambul = 22 banițe sau 440 ocale; chilă de Salonic = 3,75 ori cea dinainte; chilă de Brăila = 8 banițe sau 3,963 hl; chilă de Galați sau de Moldova = 2 mierțe sau 20 banițe, adică 4,16 hl; chilă de Basarabia = 4,57 hl). Tc. kile, din ngr. ϰοĩλον (Roesler 596; Șeineanu, II, 110; Meyer 224; Lokotsch 1174a); cf. alb. kilë. – Der. (înv.) chiligiu, s. m. (hamal). Vezi definitia »
LORÍCĂ s. f. 1. armură medievală; platoșă, cuirasă. 2. carapace silicioasă a celulei la diatomee. (< lat. lorica) Vezi definitia »
povárnă2 s.f. (reg.) 1. acoperiș înclinat al colibei de la stână. 2. (în forma: poharnie) casă dărăpănată; casă mare urât clădită. Vezi definitia »
cúșmă, cúșme, s.f. (reg.) 1. căciulă de blană, muhai. 2. pătură de lână cu glugă, purtată de ciobani. 3. burete comestibil de pădure. 4. parte a războiului de țesut, care ține ițele și brâgla; cavaftă, brâncare, jug. Vezi definitia »
FORCIPRESÚRĂ s.f. (Med.) Aplicarea pe un vas (lezat) a unei presiuni pentru a opri o hemoragie. [< fr. forcipressure]. Vezi definitia »