Definita cuvantului binecuvânta
BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, vb. I. Tranz. 1. (În ritualul bisericesc sau ca obicei familiar, sub influența religiei) A rosti o anumită formulă rituală, pentru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinității sau pentru ca un lucru să aducă folos. 2. (Despre divinitate) A revărsa asupra cuiva belșug, fericire. 3. A lăuda, a preamări pe cineva sau ceva. [Prez. ind. și: binecuvấnt] – Din bine1 + cuvânta (după v. sl. blagosloviti).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvânta
BREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [< fr. breveter]. Vezi definitia »
ALEXANDRETTA v. Iskanderun. Vezi definitia »
narcisista Vezi definitia »
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Din ante- + data. Vezi definitia »
FRAGMENTÁ vb. tr. a împărți în fragmente; a fracționa, a segmenta. (< fr. fragmenter) Vezi definitia »