Definita cuvantului binișor
BINIȘÓR adv. 1. Diminutiv al lui bine1. 2. Cu băgare de seamă. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! 3. Cu blândețe, prietenos. ◊ (Substantivat, în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu binele.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binișor
DEZASAMBLÓR s. n. parte a unui ordinator care efectuează dezasamblarea (2). (< dez- + asamblor) Vezi definitia »
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator, -oris. Vezi definitia »
ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. Vezi definitia »
josișór adv. (reg.) ceva mai jos. Vezi definitia »
MINIRECEPTÓR s. n. receptor de mici proporții. (< mini1- + receptor) Vezi definitia »