SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire. Vezi definitia »

SĂGETÁR, săgetari, s. m. (Înv.) Arcaș. – Săgeată + suf. -ar. Vezi definitia »

FOTONUCLEÁR, -Ă adj. referitor la acțiunea radiațiilor electromagnetice pe nucleul unui atom. (< fr. photonucléaire) Vezi definitia »

prăgár, prăgáre, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile. 2. grindă care se pune deasupra ușorilor ușii, formând pragul de sus; prăguriță. 3. prag. Vezi definitia »

STIHÁR¹, stihare, s. n. Veșmânt lung și larg pe care îl poartă preoții ortodocși în timpul serviciului religios. – Din ngr. stihárion. Vezi definitia »