defáimă (-me), s. f. – Ponegrire, calomniere. Lat. *diffamia (Pușcariu 495; Rosetti, I, 165), format ca infamia. Este cuvînt înv. și rar. În general, cercetătorii preferă să plece de la vb. *diffamāre, prin intermediul unei var. pop. *diffamiāre (Lambrior 372; Candrea-Dens., 477; Tiktin; Candrea). – Der. defăima, vb. (a ponegri, a calomnia, a discredita), apare din sec. XVII; defăimător, adj. (care defăimează). Cf. faimă. Vezi definitia »

tutélă (-le), s. f. – Tutorie, curatelă. Fr. tutelle. – Der. tutelar, adj., din fr. tutélaire; tutor (var. tutore), s. m., din fr. tuteur, și var. după lat. tutorem; tutoare (var. tuto(a)ră), s. f. Vezi definitia »

GLIÓZĂ s.f. (Med.) Proliferare cu aspect tumoral a rețelei nevroglice. [Pron. gli-o-. / < fr. gliose]. Vezi definitia »

zburdătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zburdălúrii; pl. zburdătúri Vezi definitia »

CANADIÁNĂ s.f. Haină de vânt, scurtă, făcută dintr-un material impermeabil. [Pron. -di-a-. / < fr. canadienne]. Vezi definitia »