AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. Instituție creată pentru o activitate de folos obștesc. ◊ Așezământ cultural (sau de cultură) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii. – Așeza + suf. -(ă)mânt. Vezi definitia »

OCUPÁNT, -Ă s. m. f. stat, armată, trupă etc. care ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin. ◊ cel care ocupă un loc, o masă etc. (< fr. occupant) Vezi definitia »

DEFETIȘIZÁNT, -Ă, defetișizanți, -te, adj. Care defetișizează. – Defetișiza + suf. -ant. Vezi definitia »

TRITURÁNT, -Ă adj. (anat.) față ~ă = suprafața unui dinte care efectuează masticația. (< fr. triturant) Vezi definitia »

RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment). Vezi definitia »