Definita cuvantului birui
BIRUÍ, bírui, vb. IV. Tranz. 1. A învinge, a înfrânge (un dușman, un adversar etc.). ♦ Fig. A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ Fig. (Despre sentimente, emoții etc.) A-l copleși. 2. A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). Cine biruie să spună toate câte-au fost? (RETEGANUL). – Magh. birni.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu birui
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec. Vezi definitia »
STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. – Din sl. stradati. Vezi definitia »
clicuí, clicuiésc, vb. IV (înv.) a striga; a râde cu clic, a chicoti, a jubila (de bucurie). Vezi definitia »
CERUÍ, ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui. Vezi definitia »
ALEXANDRU I, rege al Greciei (1917-1920). Domnia lui a fost tutelată de E. Venizelos. Vezi definitia »