INVOCÁȚIE s.f. Invocare. ♦ Parte a unei opere literare în care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. [Gen. -iei, var. invocațiune s.f. / cf. fr. invocation, lat. invocatio]. Vezi definitia »

MÂNDRÍE, mândrii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire. 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii; orgoliu, trufie, îngâmfare. – Mândru + suf. -ie. Vezi definitia »

brumărie, brumării adj. f. (er. – d. femei) în floarea vârstei; la vârsta deplinei experiențe sexuale. Vezi definitia »

COSMOPATOLOGÍE s. f. studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra organismului. (< fr. cosmopathologie) Vezi definitia »

SUGÉSTIE s. f. 1. influență exercitată asupra psihicului sau comportamentului cuiva. 2. propunere, idee sugerată cuiva. (< fr. suggestion, lat. suggestio) Vezi definitia »