Definita cuvantului tihnă
TÍHNĂ, tihne, s. f. Liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (Înv.) Mulțumire, satisfacție. [Var.: (pop.) tícnă s. f.] – Din tihni (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tihnă
ACULEÁTĂ, aculeate, s.f. – V. aculeat (2) [DEX'98] Vezi definitia »
PISĂLOGEÁLĂ, pisălogeli, s. f. (Fam.) Faptul de a pisălogi; vorbire care plictisește, sâcâială, cicăleală. – Pisălogi + suf. -eală. Vezi definitia »
RẤNCĂ, rânci, s. f. 1. Vână de bou; p. ext. cravașă. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. – Et. nec. Vezi definitia »
CNEMÍDĂ, cnemide, s. f. Un fel de jambiere metalice folosite în antichitate de soldații greci. – Din fr. cnémide. Vezi definitia »
șíbă, șíbe, s.f. (reg.) 1. crenguță; vreasc, surcică. 2. prăjină de care se leagă găleata la fântâna cu cumpănă. 3. cumpănă (la fântână). Vezi definitia »