TRIPSÍNĂ s. f. Enzimă secretată de pancreas, care descompune proteinele în substanțe mai ușor solubile. – Din fr. trypsine. Vezi definitia »

ECOGRÁMĂ, ecograme, s. f. (Med.) Diagramă obținută la ecograf. – Din fr. échogramme, engl. echogram. Vezi definitia »

PIOMETRÍTĂ s.f. Colecție purulentă în uter; piometrie. [< fr. pyométrite]. Vezi definitia »

EGLÓGĂ s.f. Poezie pastorală; idilă; bucolică. [Acc. și églogă, pl. -ge./ < fr. églogue, it. egloga < lat. ecloga, gr. ekloge – selecțiune]. Vezi definitia »

sálbă (sálbe), s. f. – 1. Colier, colan. – 2. (Trans.) Panglică împodobită de pus pe cap. – 3. Salbă-moale, s. f. (caprifoi, Evonymus pratensis). Origine incertă. Prezență lui salbă-moale, care nu se poate explica prin primele două sensuri, arată că trebuie să se pornească de la salbă „salvie” al cărui sens nu a fost dovedit, fiind înlocuit de salvie, v. aici. În acest caz este vorba de lat. salvia (Pușcariu 1498; REW 7558), cf. alb. šabi, it., cat., sp. salvia, fr. sauge, port. salva (forma port. pare să indice că se poate presupune un lat. *salva). Schimbarea semantică, deloc ușoară, a fost explicată de Cihac, II, 324, pornind de la faptul că țărăncile obișnuiau să facă salbe din caprifoi și salba-dracului, totuși Cihac își pornea explicația de la etimonul pol. szalba „lumînărică”, ceea ce nu e sigur. Cu atît mai puțin, der. din lat. subalba (Candrea, Éléments, 3; Candrea; cf. în contra Densusianu, GS, VI, 364); din lat. salva ‹ salvāre, fiind vorba la început de un talisman (Tiktin); sau din lat. med. *ex-alba „mărgică” (Scriban). Din rom. provin rut. salba (Candrea, Elemente, 402), săs. sâlbê, și probabil pol. szalba, pomenit mai sus. Vezi definitia »