FEÚDĂ, feude, s. f. (În evul mediu) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi; fief. [Acc. și: féudă. – Var.: (înv.) feúd s. n.] – Din it. feudo. Vezi definitia »

SÉTĂ s.f. (Biol.) Păr vegetal țepos. [< it., lat. seta]. Vezi definitia »

GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. Vezi definitia »

BRÚTĂ s.f. Om rău, crud, violent. [Pl. -te. / < fr. brute]. Vezi definitia »

DOMINÁNTĂ s.f. 1. (Muz.) Treapta a cincea a oricărei game diatonice. 2. Parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ♦ Nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 3. Focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (Genet.) Capacitate a unei gene de a se manifesta. [< it. dominante]. Vezi definitia »