Definita cuvantului timar
TIMÁR2, timaruri, s. n. (Mai ales la pl.) Denumire dată, în evul mediu, în Imperiul Otoman, loturilor de pământ conferite, temporar, oștenilor, în schimbul obligației de a presta serviciul militar. – Din fr. timares.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu timar
MAGHIÁR, -Ă, maghiari, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Ungariei sau este originară de acolo; ungur. 2. Adj. Care aparține Ungariei sau populației ei; privitor la Ungaria sau la populația ei, originar din Ungaria; unguresc, ungar. ♦ (Substantivat, f.) Limba maghiară. – Din magh. magyar. Vezi definitia »
PATRUNGHIULÁR, -Ă adj. (mat.) 1. cu patru unghiuri. 2. a cărui bază are patru unghiuri. (după fr. quadrangulaire) Vezi definitia »
LAHÁR s. n. curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente. (< fr. lahar) Vezi definitia »
SEXUPÁR, -Ă adj. (despre animale) care are două faze de reproducere, una sexuată și alta partenogenetică. (< fr. sexupare) Vezi definitia »
postuniversitar Vezi definitia »