SĂRÚT, săruturi, s. n. Sărutare. – Din săruta (derivat regresiv). Vezi definitia »

INDÚT s. m. cel care servește la marile liturghii catolice pe diacon. (< lat. indutus) Vezi definitia »

REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. (Livr.) Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut. Vezi definitia »

CODEȚINÚT, -Ă s.m. și f. Cel care este deținut împreună cu alții în același loc. [După fr. codétenu]. Vezi definitia »

stătút, stătúte, s.n. 1. (înv.) rămânere, stare, ședere, stat. 2. (reg.) locuință, gospodărie. 3. (înv.) adăpost pentru vite. 4. (reg.; la pl.) pietre care delimitează terenul la jocul cu mingea. 5. (înv.) existență. 6. (reg.) statură, înălțime. Vezi definitia »