CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume. Vezi definitia »

a da cu mucii de faianță expr. (adol.) a se masturba. Vezi definitia »

ACIDOREZISTÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor bacterii de a rezista după colorarea cu un colorant de anilină, la acțiunea decolorantă a acizilor. – Acid + rezistență. Vezi definitia »

HIDROSCÁLĂ s. f. suprafață de apă amenajată cu instalațiile necesare decolării și amerizării hidroavioanelor. (< fr. hydroescală) Vezi definitia »

SCÓRBURĂ, scorburi, s. f. 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; p. ext. trunchi de copac găunos, putrezit. 2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră; p. gener. cavitate, gaură, scobitură. – Et. nec. Vezi definitia »