putoáre (putóri), s. f. – 1. Miros urît, duhoare. – 2. Bășină. – 3. Leneș, trîntor. – 4. Prostituată, tîrfă. – Mr. (m)putoare, butoare, megl. putoari. Lat. putōrem (Pușcariu 1419; REW 6883), cf. v. it., prov., cat, v. sp. pudor, fr. pueur ca și puți. – Der. puturos, adj. (rău mirositor; leneș); puturos, s. m. (dihor); puturoasă, s. f. (coriandru), cf. puciocnă; puturoșenie, s. f. (lene). Vezi definitia »

săprotivíre, săprotivíri, s.f. (înv.) împotrivire. Vezi definitia »

care atenuează iritația locală Vezi definitia »

AGREMENTÁRE, agrementări s. f. Acțiunea de a agrementa. – V. agrementa. Vezi definitia »

Presa mare s. pr. (intl.) Inspectoratul de Poliție al Capitalei. Vezi definitia »