húră, húre, s.f. (reg.) 1. ceartă, dușmănie; cicăleală. 2. grămadă, mulțime. Vezi definitia »

ECOCARDIOGRÁMĂ s. f. ecogramă a inimii. (< fr. échocardiogramme) Vezi definitia »

DIPLOFÁZĂ s.f. Fază diploidă. [< fr. diplophase, cf. gr. diploos – dublu, phasis – fază]. Vezi definitia »

GUMĂ s. f. 1. SubstanțĂ� vâscoasĂ� secretatĂ� de unele plante sau obținutĂ� sintetic, care se întĂ�rește în contact cu aerul. 2. BucĂ�țicĂ� de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cernealĂ� lĂ�sate pe hârtie; radierĂ�. o ~ de mestecat = bomboanĂ� din gumĂ� (1), cu o glazurĂ� dulce, care se mestecĂ� în gurĂ�. -DupĂ� fr. Gomme, it. Gomma, lat. Gummi, germ. Gummi Vezi definitia »

cotúmbă, cotúmbe, s.f. (reg.) 1. lemn care servește ca pirostrie; cujbă, crăcană. 2. gânjul care leagă cele două brațe ce alcătuiesc pirostria. 3. cele două lemne și gânjul care le leagă de la pirostrie formează un unghi; capră, cobilă, crăcăni, iapă, traglă, trăgător. Vezi definitia »