NEGÁȚIE s. f. 1. negare. ◊ judecată, propoziție care neagă ceva. ◊ semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică). ◊ cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții. 2. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării. ♦ negarea ĩ = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului. 3. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post. (< fr. negation, lat. negatio) Vezi definitia »

VEGETÁȚIE s.f. 1. Creșterea, dezvoltarea unei plante; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. Totalitatea arborilor și a plantelor (dintr-o regiune, dintr-o țară etc.). 3. (Med.) Excrescență patologică care se formează la suprafața unui organ. [Gen. -iei, var. vegetațiune s.f. / < fr. végétation, lat.med. vegetatio]. Vezi definitia »

GEOLOGÍE s. f. știință care studiază constituția internă a globului terestru, precum și evoluția dezvoltării acesteia. (< fr. géologie) Vezi definitia »

SINOPSÍE s. f. contopire a razelor vizuale pentru a forma imaginea; sinestezie vizuală. (< fr. synopsie) Vezi definitia »

cotáie (-ắi), s. f. – (Banat) Ceaun. Sl., dar probabil conservat în forma unui der. interior; cf. sl. kotilŭ „ceaun” (DAR). – Der. cotac, s. n. (cîrlig pentru ceaun). Vezi definitia »