TINÓVĂ, tinove, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos (unde cresc plante de baltă). – Din tină + suf. -ovă. Vezi definitia »

SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Formă de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiose. Vezi definitia »

potolóschiță, potolóschițe, s.f. (reg.) babă mică de statură, vioaie și îndemânatică. Vezi definitia »

copeneáță, copenéțe, s.f. (reg.) 1. cutie. 2. piuliță scobită din lemn în care se mărunțește sarea și piperul; pisător, măjeriu. 3. pisător pentru grăunțe. Vezi definitia »

MÍNĂ³ s.f. (La vechii greci) Monedă valorând o sută de drahme. [< fr. mine, lat. mina]. Vezi definitia »