Definita cuvantului blând
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se poartă cu bunătate, are un caracter bun (și pașnic); blajin. ♦ (Despre fapte, sentimente etc.) De om bun; duios, dulce. ♦ (Despre animale) Care nu face rău; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Calm, domol, lin, ușor. Iarnă blândă. – Lat. blandus.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu blând
BUND, bunduri, s. n. Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). – Din germ. Bund. Vezi definitia »
MAPAMÓND, mapamonduri, s. n. Planisferă, planiglob (terestru). – Din it. mappamondo. Vezi definitia »
POUND subst. (Rar) Livră (1). [Pr.: páund] – Cuv. engl. Vezi definitia »
COMPOUND s.n. 1. Mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată. 2. Material electroizolant obținut dintr-un amestec de bitumuri, rășine și ceruri. [Pron. compáund, var. compund s.n. / < engl. compound]. Vezi definitia »
șezi blând! expr. (reg.) stai cuminte!, liniștește-te! Vezi definitia »