TÁLUS s.n. Primul dintre oasele tarsiene ale piciorului; astragal (1). // adj. Picior talus = Picior răsucit, chircit. [< fr., lat. talus]. Vezi definitia »

SINUS³(O)- elem. „cavitate, sinus”. (< fr. sinus/o/-, cf. lat. sinus) Vezi definitia »

METATALÁMUS s. n. parte a diencefalului cuprinzând corpii geniculați lateral și medial. (< engl. metathalamus) Vezi definitia »

TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus. Vezi definitia »

INTERPÚS, -Ă, interpuși, -se, s. m. și f. (Rar) Persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere, spre a le ușura o tranzacție etc.); mijlocitor. – V. interpune. Vezi definitia »