Definita cuvantului timus
TÍMUS s. n. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai târziu. – Din fr. thymus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu timus
APÚS1, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, țară situată spre acest punct cardinal. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfințit. 4. Fig. Declin, decădere, dispariție. – V. apune. Vezi definitia »
FRACTOSTRÁTUS s.m. Fâșie de nori care provin dintr-un stratus rupt de vânt sau de vârfurile munților. [< fr. fractostratus]. Vezi definitia »
STRÁTUS s. m. Nori de forma unui strat orizontal, uniform și continuu, de culoare cenușie, asemănători cu ceața, situați la înălțimi joase și care produc burniță și zăpadă grăunțoasă. – Din fr., lat. stratus. Vezi definitia »
PRÍMUS, primusuri, s. n. Un fel de lampă de gătit care folosește drept combustibil benzina sau petrolul lampant. – Din germ. Primus[kocher]. Vezi definitia »
DISPÚS, -Ă, dispuși, -se, adj. Aflat într-o situație sau într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să... gata să... Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit; b) a fi ușor amețit de băutură. A fi rău (sau prost) dispus = a fi într-o stare sufletească rea. – V. dispune. Vezi definitia »