dată (dắți), s. f. – 1. Oară, rînd. – Dintr-o dată, brusc. – Pe dată, imediat. – 2. Soartă, destin. De la dat, part. de la a da (după Tiktin, direct din lat. data); pentru al doilea sens, cf. lat. fata, rom. zisa, scrisa. Cu acest ultim sens formează și pl. date. Se întîlnește cu dată, s. f. (timpul precis al unui eveniment), din fr. date, și dată, s. f. (dat, antecedent), traducere a fr. donnée. Comp. altădată, adv. (odinioară), care se distinge de obicei de altă dată (în alt rînd; încă o dată); deocamdată, adv. (pentru moment); deodată, adv. (dintr-o dată, brusc; simultan); vreodată, adv. (uneori); niciodată, adv. (nicicînd); îndată, adv. (imediat). – Din rom. provine rut. data „rație” (Candrea, Elemente, 407). Vezi definitia »

ASCÉTICĂ s.f. – V. ascetic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

nătăráucă (rar) (-rau-) s. f., g.-d. art. nătăráucei; pl. nătăráuce Vezi definitia »

HEPTÓDĂ s. f. tub electronic cu șapte electrozi. (< fr. heptode, germ. Heptode) Vezi definitia »

cărsíncă s.f. (reg.) haină țărănească. Vezi definitia »