CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume. Vezi definitia »

PACIÉNT-Ă 1. s.m. și f. Persoană tratată de un medic. Pacienții doctorului Ionescu. 2. adj. Răbdător. Vezi definitia »

CIRCUMFERÍNȚĂ s.f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var. circomferință s.f. / < lat. circumferentia < circum – împrejur, ferre – a purta, cf. fr. circonférence]. Vezi definitia »

TREPONEMÓZĂ, treponemoze, s. f. Boală a găinilor care se manifestă prin paralizia picioarelor și a aripilor. – Din fr. tréponémose. Vezi definitia »

FURÚRĂ s. f. 1. placă de lemn sau de metal destinată umplerii golurilor dintre elementele de construcție. 2. blană din mai multe piei, drept căptușeală la paltoane. (< fr. fourrure) Vezi definitia »