TÚBĂ s.f. 1. Instrument muzical de suflat, din alamă, având tonul cel mai grav, folosit mai ales în fanfare. 2. (Anat.) Formațiune canaliculară. [< it., fr. tuba]. Vezi definitia »

SCROFULOTUBERCULÓZĂ s. f. formă ușoară de tuberculoză ganglionară și osoasă (la copii). (< fr. scrofulo-tuberculose) Vezi definitia »

bormașínă s. f., g.-d. art. bormașínii; pl. bormașíni Vezi definitia »

CIFOSCOLIÓZĂ, cifoscolioze, s. f. (Med.) Curbare în sens anteropsterior și lateral a coloanei vertebrale. [Pr.: -li-o-] – din fr. cyphoscoliose. Vezi definitia »

papaciúpă s.f. (reg.; ir.) femeie urâtă, îmbrăcată ridicol. Vezi definitia »