Definita cuvantului provocare
provocare, provocări s. f. (bun.) situație dificilă, dar incitantă, care pune la încercare calitățile, priceperea, îndemânarea cuiva.

Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu provocare
INSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a inspecta și rezultatul ei; control, verificare; (p. ext.) examinare. [< inspecta]. Vezi definitia »
SEDIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) sedimenta și rezultatul ei; depunere de sedimente; sedimentație. [< sedimenta]. Vezi definitia »
SENSIBILIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) sensibiliza și rezultatul ei. ♦ Stare de receptivitate crescută, patologică a organismului față de un agent. ♦ Mărire a sensibilității unui instrument sau aparat de măsură a emulsiilor fotografice etc. [< sensibiliza]. Vezi definitia »
RECUPERÁRE s.f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație prin care e folosită o cantitate de material sau de energie care în mod obișnuit se pierde. [< recupera]. Vezi definitia »
DUHOÁRE, duhori, s. f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Probabil contaminație între duh și [put]oare. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z