CORNÚȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn¹ + suf. -uț. Vezi definitia »

GLANȚ s. n. bustul pieilor ginisate (date cu lac); pielea însăși. (< germ. Glanz) Vezi definitia »

DENÚNȚ s. n. semnalarea către o autoritate a comiterii unei infracțiuni; denunțare, delațiune. (< denunța) Vezi definitia »

HENȚ s. m. (fotbal) atingerea neregulamentară a balonului cu mâna. (< engl. hands) Vezi definitia »

crívăț (crívețe), s. n. – Vînt rece, care bate dinspre nord, acvilon. Bg., slov., cr. krivec, sb. krivac, din sl. krivŭ „oblic, strîmb” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 311; Cihac, II, 84; Conev 37; cf. Iorga, Revista istorică, XXVI, 88). – Der. crivețean, adj. (înv., nordic, septentrional). Vezi definitia »