CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. – Tc. kayikçi. Vezi definitia »

GIRATÓRIU, -IE adj. (Despre o mișcare etc.) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = v. sens (3) [în DN]. [Pron. -riu. / cf. fr. giratoire]. Vezi definitia »

APOTÉCIU s. n. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. (< fr. apothécium) Vezi definitia »

CONSISTORIU, consistorii, s. n. 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Din lat. consistorium, fr. consistoire. Vezi definitia »

ASIGURATÓRIU, -IE adj. De asigurare, pentru asigurare. [< asigura + -toriu]. Vezi definitia »