Definita cuvantului tipic
TIPÍC1, tipicuri, s. n. 1. Formulă obișnuită, stereotipă; obicei, tradiție, normă, regulă. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin. – Din sl. tipikŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tipic
ALEURÍTIC, -Ă, aleuritici, -ce, adj. Care se referă la aleurite, care aparține aleuritelor. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleuritique. Vezi definitia »
ANAPTÍCTIC, -Ă Referitor la anaptixă. [< fr. anaptyctique]. Vezi definitia »
SIGILOGRÁFIC, -Ă, sigilografici, -ce, adj. Care se referă la sigiliu, la sigilografie. – Din fr. sigillographique. Vezi definitia »
ECLÉCTIC, -Ă adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. [Cf. fr. éclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege]. Vezi definitia »
NEOLINGVÍSTIC, -Ă adj. Referitor la neolingvistică. [< it. neolinguistico]. Vezi definitia »