Definita cuvantului tipic
TÍPIC2, -Ă, tipici, -ce, adj. Care distinge, caracterizează o persoană, un obiect, un fenomen etc.; caracteristic, specific. ♦ (Substantivat, n.) Caracterul a ceea ce este specific; p. restr. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esența realității. – Din fr. typique, lat. typicus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tipic
EIDÉTIC, -Ă, eidetici, -ce, adj. 1. Care ține de eidetism. 2. (Psih.) Care provine din imaginație. [Pr.: e-i-] – Din fr. eidétique. Vezi definitia »
DECIMÉTRIC, -Ă adj. de ordinul decimetrului. (< fr. décimétrique) Vezi definitia »
bitroncónic (bi-tron-) adj. m., pl. bitroncónici; f. bitroncónică, pl. bitroncónice Vezi definitia »
TITHÓNIC s. n. facies alpin al etajului portlandian, caracterizat prin depuneri masive de calcare albe, compacte, care formează catene muntoase. (< fr. tithonique) Vezi definitia »
GÁLIC2, -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor1, privitor la gali1. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali1. – Din lat. Gallicus. Vezi definitia »