Definita cuvantului tipic
TÍPIC2, -Ă, tipici, -ce, adj. Care distinge, caracterizează o persoană, un obiect, un fenomen etc.; caracteristic, specific. ♦ (Substantivat, n.) Caracterul a ceea ce este specific; p. restr. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esența realității. – Din fr. typique, lat. typicus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tipic
ELECTROCALÓRIC, -Ă adj. Referitor la căldura produsă sau absorbită în conductoare prin trecerea curentului electric. [Cf. fr. électro-calorique]. Vezi definitia »
SARCÁSTIC, -Ă I. adj. (și adv.) plin de sarcasm, caustic. II. s. n. element sarcastic (I). (< fr. sarcastique) Vezi definitia »
RÚSTIC, -Ă I. adj. 1. de (la), ca la țară; câmpenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu fața exterioară cioplită brut. (< fr. rustique, fr. rusticus) Vezi definitia »
ORGANOMETÁLIC, -Ă adj. (despre compuși) care conține radicali carbonați uniți cu un metal. (< fr. organométallique) Vezi definitia »
pârvomuceníc, pârvomuceníci, s.m. (înv.) cel dintâi dintre mucenici. Vezi definitia »