veche măsură de greutate și volum; ca unitate de volum era a zecea parte dintr-o vadră, variind după regiune – 1,52 sau 1,288 litri Vezi definitia »

BEHEHÉ interj., subst. 1. Interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; mehehe. 2. Subst. Miel; oaie; capră. [Var.: bée interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

CELIBIDACHE, Sergiu (1912-1996, n. Roman), dirijor, compozitor și pedagog român. Prof. univ. la Mainz. Stabilit în Franța. Interpretări vădind respectul pentru sensul profund al operei; promotor al fenomenologiei muzicale. Simfonii, un concert pentru pian. A dirijat pe toate marile scene ale lumii; director al mai multor orchestre de prestigiu (Berlin, 1945-1950), Stockholm (1962-1971), Stuttgart (1972-1982) și München (din 1979). Consecvent principiilor sale teoretice, refuză înregistrările de studio și comercializarea lor pe discuri. Vezi definitia »

BEHEHÉ interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor. – Onomatopee. Vezi definitia »

STRÉCHE, streche, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte foarte vătămătoare pentru animalele domestice: a) (și în sintagma strechea vitelor) insectă de mărimea unei albine, cu corpul păros, negru sclipitor, ale cărei larve trăiesc ca paraziți sub pielea vitelor cornute mari, hrănindu-se cu sângele lor (Hypoderma bovis); b) (și în sintagma strechea oilor) insectă mare de culoare brună-cenușie, păroasă, care își depune larvele în nările oilor, de unde ajung în sinusurile frunții, producând moartea animalelor (Oestrus ovis); c) (și în sintagma strechea cailor) insectă mare de culoare galbenă-brună, păroasă, care își depune ouăle pe corpul sau pe coama cailor, de unde larvele ajung în intestin (Gastrophilus equi); d) insectă cu abdomenul oval, cu picioarele păroase, care își depune ouăle pe părul căprioarelor și al cerbilor (Hypoderma diana și actaeon). ♦ Neliniște, spaimă provocată animalelor de insectele descrise mai sus. ◊ Expr. A da strechea în cineva ori a-l lovi (sau a-l apuca) pe cineva strechea = a) (despre animale) a fi atacat de streche; a da semne de neliniște; (în special) a fugi orbește, fără motiv aparent; b) (despre oameni) a se purta ciudat; (în special) a se agita fără motiv, a fi plin de neastâmpăr. ♦ Furie subită, acces de nebunie. – Din bg. străk. Vezi definitia »