Definita cuvantului boncăluit
BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui. ♦ Răget prelung și puternic. ♦ Sunet prelung produs de bucium, de buhai2 sau de corn.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu boncăluit
punguít2, punguítă, adj. (reg.) zgârcit, avar, harpagon. Vezi definitia »
JUPÍT, -Ă, jupiți, -te, adj. v. jupuit2. Vezi definitia »
FITOPARAZÍT s.m. Parazit vegetal. [< fr. phytoparasite]. Vezi definitia »
ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 3. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji. Vezi definitia »
BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui. ♦ Răget prelung și puternic. ♦ Sunet prelung produs de bucium, de buhai2 sau de corn. Vezi definitia »