Definita cuvantului bordură
BORDÚRĂ, borduri, s. f. Fâșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect. ♦ Margine a unui lucru, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Bordura trotuarului. – Fr. bordure.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bordură
MONÁNDRĂ adj. (despre flori) cu o singură stamină. (< fr. monandre) Vezi definitia »
AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s. f. Amăgire. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Amăgi + suf. -eală. Vezi definitia »
LOBELÍNĂ, lobeline, s. f. Alcaloid extras dintr-o plantă, care are o acțiune excitantă asupra respirației și care este utilizat în tratamentul astmei, dispneei etc. – Din fr. lobéline. Vezi definitia »
corabáțică, corabáțice, s.f. (reg.) 1. floare de câmp de culoare albastră; albăstrea. 2. pasăre cu pene albastre; dumbrăvea. Vezi definitia »
íremă (írimă), s.f. (înv.) inimă. Vezi definitia »