LUNÉTĂ s.f. 1. Instrument optic format dintr-un tub cu mai multe lentile, folosit pentru observarea de la depărtare a unor obiecte etc. 2. Dispozitiv fixat pe o mașină-unealtă, servind la susținerea pieselor care se prelucrează. 3. Element arhitectonic în formă de boltă semicirculară, care străpunge partea inferioară a unei cupole sau a unei bolți mai mari. ◊ Lunetă cilindrică = boltă rezultând din intersecția a doi semicilindri de raze inegale. [< fr. lunette]. Vezi definitia »

VÉRVĂ s. f. însuflețire, bună dispoziție; aflux verbal. ♦ a fi în ~ = a fi însuflețit, avântat, volubil. (< fr. verve) Vezi definitia »

pingălitúră, pingălitúri, s.f. (reg.) mâzgălitură. Vezi definitia »

ANTIPALÁGĂ s.f. (Gram.) Anacolut în care discontinuitatea sintactică prezintă o abatere de la congruența cazuală în propoziție; schimbare reciprocă, permutare a cazurilor și a modurilor. [< it. antipallage, gr. anthypallage]. Vezi definitia »

TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine (unsă cu unt) pe care se pune brânză, șuncă, salam etc. – Fr. tartine. Vezi definitia »