RĂȘINÁR, rășinari, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupă cu extracția sau cu vânzarea rășinei. – Rășină + suf. -ar. Vezi definitia »

CIOCHINÁR, ciochinare, s. n. Mănunchi de curelușe scurte, având la capete ochiuri sau inele, de care vânătorii atârnă păsările vânate. – Ciochină + suf. -ar. Vezi definitia »

BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu prevăzut cu tălpi curbate, care se poate balansa. [Pr.: -soar] – Fr. balançoire. Vezi definitia »

GREGÁR, -Ă I. adj. (despre animale) care trăiește în cete, în grupuri compacte. ♦ (fig.) spirit ~ = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă. II. s. m. 1. membru al unei fracțiuni politice, al unei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă. 2. (ciclism) cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea. (< fr. grégaire, lat. gregarius) Vezi definitia »

MUSTICÁR s. n. plasă metalică ușoară de apărare contra țânțarilor. (< fr. moustiquaire) Vezi definitia »