Definita cuvantului cantabrici
CANTABRICI (CORDILLERA [cordiλéra] CANTABRICA), Munții ~, culme muntoasă în N. Pen. Iberice, de-a lungul țărmului G. Byscaia, prelungire a M-ților Pirinei; alcătuită din calcare și cuarțite. Lungime: c. 500 km. Alt. max.: 2.648 m (culmea Picos de Europa). Expl. de huilă, min. de fier și zinc; expl. forestiere. Parc național.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu cantabrici
VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. Vezi definitia »
DOCTORICÍ vb. IV v. doftorici. Vezi definitia »
ștuléici s.f. pl. (reg.) verze neajunse în stadiul de căpățână. Vezi definitia »
BĂRNÁCI, -CE, bărnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea feței și a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oacheș. – Din magh. barnás. Vezi definitia »
HARÉCI interj. (Înv.) Strigăt cu care conducătorul unei licitații închidea licitația. [Var.: aréci interj.] – Din tc. hareç. Vezi definitia »